Papel de Arbol

domingo, 23 de agosto de 2015

CONTEMPORARY PERSPECTIVES. PERSPECTIVAS CONTEMPORANEOS: NIZA TODARO (URUGUAY)

http://contemporaryhorizon.blogspot.com/

Despre mine

Fotografia mea
Romanian writer and journalist, born in Bucharest __________________________________ CONTEMPORARY LITERARY HORIZON - ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN ******** Editorial team: MIHAI CANTUNIARI (Honorary Director) DANIEL DRAGOMIRESCU (Editor-in-chief), Monica Manolachi (Second Editor) ______________________________ CONTRIBUTORS : Roxana Doncu, Mădălina Gane, Iulia-Andreea Anghel, Diana-Alexandra Mircea, Elena Tapean, Ioana Săbău (ROMANIA), Neil Leadbeater, Caroline Gill, Douglas Lipton (UK), Jean Taillabresse (FRANCE), Donald Riggs, Alexander Kudera (US), Juana Castillo, Anna Rossell Ibern, Rocío Espinosa Herrera, Antonio Arroyo, Felix Arencibia, Isa Guerra, Luís Ángel Marín Ibañez (SPAIN), Albert Hagenaars, Catharina Boer, Ezra de Haan (NETHERLANDS), Ettore Fobo, Leone D'Ambrosio, Michela Zanarella, Claudio Sottocornola (ITALY), Raymond Walden, Matthias Erdbeer (GERMANY), Željka Lovrenčić (CROATIA), Gilvaldo Quinzeiro, Dante Gatto, Oziella Inocêncio (BRAZIL), Carlos V. Gutíerrez, Niza Todaro (URUGUAY), Carmen Troncoso (CHILE), Luis Benitez, Martin Sosa Cameron (ARGENTINA), Bob Georgeson (AUSTRALIA)





La pequeña de ojos azules

  Tomé un block de notas para colocar en las pálidas hojas cada letra que reconstruiría mi pasado, un pasado colmado de equivocaciones, de tristeza y  resentimientos del cual no podía apartarme.
  Primero garabateé recordando los días felices para luego plasmar con la tinta más oscura mi vida.
 Vivíamos en una modesta casa a las afueras de la ciudad, donde sólo pasto y monte adornaban un paisaje que se cerraba en la lejanía por el horizonte.
  Volver hasta allí después de una larga jornada de trabajo significaba un gran esfuerzo, pero  ansiaba llegar a la calma y frescura que emanaba ese lugar.
  Mi madre una mujer recta, dulce y generosa, era lavandera, empleo poco común en estos tiempos pero gran parte de sus clientes eran hacendados y querían tener sus prendas relucientes.  A penas aparecían las primeras luces del alba mi madre comenzaba su prolija tarea que conocía de memoria y desempeñaba siempre con el mismo esmero.
  Yo sin embargo era desconfiada, esquiva e intratable en pocas palabras lo opuesto a mi madre. Dictaba clases en una pequeña escuela pública. Nunca tuve vocación para maestra. Los niños me irritaban. No tenía paciencia. Lo único que me importaba era el salario que tampoco era gran cosa pero alcanzaba para cubrir los gastos de la casa.
  En una tormentosa noche de junio el curso de nuestras vidas se vio truncado por el azar. Una frágil luz trata  inútilmente de escapar a través de la ventana. El aguacero no se lo permitía.
  Desde el umbral  se oía un sollozo casi imperceptible. Un momento después caminé vacilante para develar el misterio. El sonido de la llave al abrir la puerta resonó en mi cabeza y la sorpresa congeló mis movimientos. No logré articular palabra. Una pequeña niña asustada alzaba los brazos hacia mí en busca de refugio. Sus pequeños ojos azules aparecían entre el enmarañado y mojado cabello. No tenía más de tres años. Miré a diestra y siniestra. Cortinas de agua adornaban el paisaje. Lejos entre la borrasca se podía entrever  las ruedas de  un extraño automóvil que viraba vertiginosamente hacia  la derecha (...)

Fetiţa cu ochi albaştri

  Am luat un caiet de notiţe ca să aştern pe filele palide fiecare literă care mi-ar reconstitui trecutul, un trecut plin de greşeli, de tristeţe şi resentimente de care n-aş putea să mă despart.
  Mai întâi am mâzgălit amintindu-mi de zilele fericite, pentru ca repede să plăsmuiesc cu cerneală mai închisă viaţa mea. Trăiam într-o modestă casă în afara oraşului, unde numai păşunea şi muntele împodobeau un pesiaj care se închidea în depărtarea zărilor.
  A te întoarce aici după o lungă zi de trudă însemna un mare efort, dar doream să ajung la liniştea şi prospeţimea emanate de acest loc.
  Mama, o femeie dreaptă, blândă şi generoasă, era spălătoreasă, muncă puţin obişnuită în timpurile acestea, dar mare parte din clienţii ei era proprietari de terenuri şi doreau să aibă îmbrăcămintea lucind de curăţenie. Nici nu se revărsau zorii bine şi mama îşi începea munca istovitoare pe care o ştia din memorie şi pe care o făcea mereu cu aceeaşi grijă.
  Eu eram, cu toate acestea, neîncrezătoare, evazivă şi intratabilă, într-un cuvânt, opusul mamei mele. Ţineam lecţii într-o mică şcoală publică. N-am avut niciodată vocaţie de învăţătoare. Copiii mă iritau. N-aveam răbdare. Singurul lucru care mă interesa era leafa care nu era cine ştie ce, dar suficientă pentru a acoperi cheltuielle casei.
  Într-o agitată noapte de iunie cursul vieţilor noastre a fost schimbat de hazard. O lumină palidă încerca zadarnic să se furişeze pe fereastră. Ploaia torenţială nu-i dădea voie.
  Din prag se auzea un suspin abia perceptibil. După o clipă, m-am dus clătinându-mă să dezleg misterul. Zgomotul cheii când am descuiat uşa mi-a răsunat în creieri, iar surpriza mi-a îngheţat mişcările. N-am reuşit să articulez niciun cuvânt. O copilă micuţă a ridicat speriată braţele spre mine căutând un refugiu. Ochişorii ei albaştri se iveau din părul încâlcit şi ud. N-avea mai mult de trei ani. M-am uitat în dreapta şi-n stânga. Perdele de apă împodobeau peisajul. Departe în furtună se puteau întrezări roţile unui ciudat automobil care o cotea vertiginos la dreapta (...)

Perfile cultural

  Niza Todaro (nacida 1964, Montevideo) es una   poeta, escritora y ensaysta uruguaya. Es licenciada en laboratorio clínico y diseñadora gráfica. Debuto literario en la antología poética “Verano Encantado” (Madrid, 2002). Otras antologías de poesia en que ha sido incluida son: “Mundo Literario” (Argentina, 2004), “Paseo en Verso” (México, 2005), “Mundo Literario” (Argentina, 2005), “Proyecto Literario Inter Red” (Argentina, 2005), “Poesía y Narrativa Actual” (Argentina, 2006). El libro "Paraíso Perdido" (Ed. El Tranvía, 2003) es  un relato contemporáneo. Distinciones: Mención de Honor por el tragicómico cuento “El Huésped”, en el concurso de cuentos por los 150 años del Hospital Británico (2008), Segundo Premio en Narrativa (Argentina, 2015). Colaboradora con la revista “El Tranvía” y el diario “Estrella del Sur” de Uruguay y colaboradora honoraria de HLC desde 2013. En 2014, su libro de relatos “Siempre existirá un mañana / Mereu va exista o zi da mâine” ha sido el primero libro publicado en “Bibliotheca Universalis”, la colección intercultural e plurilingüe inciada por HLC.

Profil cultural
    
  Niza Todaro (născută în 1964, Montevideo) este o poetă, prozatoare şi eseistă uruguayană. E licenţiată în laborator clinic şi desenator grafic. Debut în antologia poetică “Vara fermecată” (Madrid, 2002). Alte antologii poetice în care a fost inclusă sunt: “Lumea literară” (Argentina, 2004), “Plimbare în versuri” (Mexic, 2005), “Lumea literară” (Argentina, 2005), “Proiect literar pe internet” (Argentina, 2005), “Poezia şi proza actuală” (Argentina, 2006). Cartea “Paradisul pierdut” (Ed. El Tranvia, 2003) este o povestire contemporană. Distincţii: Menţiune de Onoare pentru povestea “Oaspetele”, în cadrul Concursului de poveşti ocazionat de aniversarea a 150 ani de la întemeierea Spitalului Britanic (2008), Premiul al Doilea pentru Proză (Argentina, 2015). Colaboratoare la revista “Tramvaiul” şi la ziarul “Steaua Sudului” din Uruguay şi colaboratoare onorifică a OLC din 2013. În 2014, cartea sa de povestiri “Siempre existirá un mañana / Mereu va exista o zi de mâine” a fost prima carte publicată în “Bibliotheca Universalis”, colecţia interculturală şi multilingvistică iniţiată de OLC. 

Prezentare şi traducere de Daniel Dragomirescu 
   
(Read more in CLH 4 (48) / July – August 2015)

BIBLIOTHECA UNIVERSALIS – ALL THE WORLD IN A LIBRARY

miercuri, 19 august 2015

CONTEMPORARY HORIZONS: LEONARD CIUREANU (ROMANIA - ITALY)


Alla lezione di attesa

I passeggeri vengono
vanno.
Le chiavi del cielo
sono nelle serrature dell’aria.
Sembra che a volte
i bicchieri scorrano.
Una volta erano riempiti
all’alba
e nelle notti d’inchiostro.
I passeggeri imparano ad essere
alla lezione di attesa
polvere.

(dalla raccolta “Li giardini del anima austero”)

La lecţia de aşteptare

Pasagerii vin
se duc.
Cheile cerului sunt
în lacătele văzduhului.
Se pare că uneori
paharele se varsă.
Au fost umplute cândva
în zori de zi
şi nopţi de cerneală.
Pasagerii învaţă să fie
la lecţia de aşteptare
ţărână.

(din volumul “Grădinile sufletului auster”)

Profilo culturale

     Leonard Ciureanu (nato nel 1962, a Vaslui, Romania) é un poeta rumeno che vive in Roma. Membro della Unione delli Scrittori di Romania (USR). Libri pubblicati: La marginea noptii / Al estremità della notte (2000), Grădinile sufletului auster/ Li giardini del anima austero (2005), Rana absentei / La ferrita della assenza  (2005), Vasul de santal / Il vaso di sandalo (2006), Cenuşa iubirii / Li ceneri del’amore (2007) etc. Leonardo é collaboratore onorario della rivista interculturale “Orizzonte Letterario Contemporáneo” dal 2008.

Profil cultural

     Leonard Ciureanu (născut în 1962, la Vaslui, România) este un poet român care trăieşte la Roma. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România (USR). Cărţi publicate: La marginea noptii (2000), Grădinile sufletului auster (2005), Rana absentei (2005), Vasul de santal  (2006), Cenuşa iubirii  (2007) etc. Leonard Ciureanu este colaborator onorific al revistei “Orizont literar contemporan” din anul 2008.

Traducere de Daniel Dragomirescu

CLH - A MAGAZINE FOR VALUABLE READERS

marți, 11 august 2015

Gracias, muchas  gracias  por sus valiosos  aportes. Cordialmentte  Jorge  Zavaleta  Alegrre -Madrid-Maryland.